добувати
/[dɔbʊˈʋate]/
Ukrainianverb
Definitions
- 1.to procure, to obtain, to get
- 2.to extract (especially a resource)
- 3.to mine, to quarry
Forms
- добува́тиcanonical • imperfective
- dobuvátyromanization
- добу́тиperfective
- 1aclass
- добува́тиimperfective • infinitive
- добува́тьimperfective • infinitive
- -active • imperfective • present
- -active • imperfective • past
- -imperfective • passive • present
- -imperfective • passive • past
- добува́ючиadverbial • imperfective • present
- добува́вшиadverbial • imperfective • past
- добува́юfirst-person • imperfective • present • singular
- бу́ду добува́тиfirst-person • future • imperfective • singular
- бу́ду добува́тьfirst-person • future • imperfective • singular
- добува́тимуfirst-person • future • imperfective • singular
- добува́єшimperfective • present • second-person • singular
- бу́деш добува́тиfuture • imperfective • second-person • singular
- бу́деш добува́тьfuture • imperfective • second-person • singular
- добува́тимешfuture • imperfective • second-person • singular
- добува́єimperfective • present • singular • third-person
- бу́де добува́тиfuture • imperfective • singular • third-person
- бу́де добува́тьfuture • imperfective • singular • third-person
- добува́тимеfuture • imperfective • singular • third-person
- добува́ємfirst-person • imperfective • plural • present
- добува́ємоfirst-person • imperfective • plural • present
- бу́демо добува́тиfirst-person • future • imperfective • plural
- бу́демо добува́тьfirst-person • future • imperfective • plural
- добува́тимемоfirst-person • future • imperfective • plural
- добува́тимемfirst-person • future • imperfective • plural
- добува́єтеimperfective • plural • present • second-person
- бу́дете добува́тиfuture • imperfective • plural • second-person
- бу́дете добува́тьfuture • imperfective • plural • second-person
- добува́тиметеfuture • imperfective • plural • second-person
- добува́ютьimperfective • plural • present • third-person
- бу́дуть добува́тиfuture • imperfective • plural • third-person
- бу́дуть добува́тьfuture • imperfective • plural • third-person
- добува́тимутьfuture • imperfective • plural • third-person
- -first-person • imperative • singular
- добува́ймоfirst-person • imperative • plural
- добува́йimperative • second-person • singular
- добува́йтеimperative • plural • second-person
- добува́вmasculine • past • singular
- добува́лиmasculine • past • plural
- добува́лаfeminine • past • singular
- добува́лиfeminine • past • plural
- добува́лоneuter • past • singular
- добува́лиneuter • past • plural
Conjugation
Infinitive:добува́ти, добува́ть
| I | добува́ю |
| you (sg) | добува́єш |
| he/she/it | добува́є |
| we | добува́єм, добува́ємо |
| you (pl) | добува́єте |
| they | добува́ють |
I
добува́ю
you (sg)
добува́єш
he/she/it
добува́є
we
добува́єм, добува́ємо
you (pl)
добува́єте
they
добува́ють
Other Forms
gerund:добува́ючи, добува́вши
Full conjugation of добувати →