bojovat
/[ˈbojovat]/
Czechverb
Definitions
- 1.to fight (to contend in physical conflict)
- 2.to fight (to strive for)
Forms
- bojovatinfinitive
- bojovatiinfinitive
- bojovánínoun-from-verb
- bojujifirst-person • indicative • singular
- bojujucolloquial • first-person • indicative • singular
- bojujemefirst-person • indicative • plural
- -first-person • imperative • singular
- bojujmefirst-person • imperative • plural
- bojuješindicative • second-person • singular
- bojujeteindicative • plural • second-person
- bojujimperative • second-person • singular
- bojujteimperative • plural • second-person
- bojujeindicative • singular • third-person
- bojujíindicative • plural • third-person
- bojujoucolloquial • indicative • plural • third-person
- -imperative • singular • third-person
- -imperative • plural • third-person
- bojujemasculine • present • singular
- -masculine • past • singular
- bojujícfeminine • neuter • present • singular
- -feminine • neuter • past • singular
- bojujíceplural • present
- -past • plural
Conjugation
Infinitive:bojovat, bojovati
| I | bojuji, bojuju |
| we | bojujeme |
| you (sg) | bojuješ |
| you (pl) | bojujete |
| he/she/it | bojuje |
| they | bojují, bojujou |
I
bojuji, bojuju
we
bojujeme
you (sg)
bojuješ
you (pl)
bojujete
he/she/it
bojuje
they
bojují, bojujou