blokovat
/[ˈblokovat]/
Czechverb
Definitions
- 1.to block
- 2.to block
Forms
- zablokovatperfective
- blokovatinfinitive
- blokovatiinfinitive
- blokovánínoun-from-verb
- blokujifirst-person • indicative • singular
- blokujucolloquial • first-person • indicative • singular
- blokujemefirst-person • indicative • plural
- -first-person • imperative • singular
- blokujmefirst-person • imperative • plural
- blokuješindicative • second-person • singular
- blokujeteindicative • plural • second-person
- blokujimperative • second-person • singular
- blokujteimperative • plural • second-person
- blokujeindicative • singular • third-person
- blokujíindicative • plural • third-person
- blokujoucolloquial • indicative • plural • third-person
- -imperative • singular • third-person
- -imperative • plural • third-person
- blokujemasculine • present • singular
- -masculine • past • singular
- blokujícfeminine • neuter • present • singular
- -feminine • neuter • past • singular
- blokujíceplural • present
- -past • plural
Conjugation
Infinitive:blokovat, blokovati
| I | blokuji, blokuju |
| we | blokujeme |
| you (sg) | blokuješ |
| you (pl) | blokujete |
| he/she/it | blokuje |
| they | blokují, blokujou |
I
blokuji, blokuju
we
blokujeme
you (sg)
blokuješ
you (pl)
blokujete
he/she/it
blokuje
they
blokují, blokujou
Full conjugation of blokovat →