хибити
/[ˈxɪbete]/
Ukrainianverb
Definitions
- 1.to err, to make mistakes
- 2.to miss
- 3.to go by, to pass
- 4.to lack
- 5.to breach, to violate, to break
Forms
- хи́битиcanonical • imperfective
- xýbytyromanization
- схи́битиperfective
- 4aclass
- хи́битиimperfective • infinitive
- хи́битьimperfective • infinitive
- -active • imperfective • present
- -active • imperfective • past
- -imperfective • passive • present
- -imperfective • passive • past
- хи́блячиadverbial • imperfective • present
- хи́бившиadverbial • imperfective • past
- хи́блюfirst-person • imperfective • present • singular
- бу́ду хи́битиfirst-person • future • imperfective • singular
- бу́ду хи́битьfirst-person • future • imperfective • singular
- хи́битимуfirst-person • future • imperfective • singular
- хи́бишimperfective • present • second-person • singular
- бу́деш хи́битиfuture • imperfective • second-person • singular
- бу́деш хи́битьfuture • imperfective • second-person • singular
- хи́битимешfuture • imperfective • second-person • singular
- хи́битьimperfective • present • singular • third-person
- бу́де хи́битиfuture • imperfective • singular • third-person
- бу́де хи́битьfuture • imperfective • singular • third-person
- хи́битимеfuture • imperfective • singular • third-person
- хи́бимfirst-person • imperfective • plural • present
- хи́бимоfirst-person • imperfective • plural • present
- бу́демо хи́битиfirst-person • future • imperfective • plural
- бу́демо хи́битьfirst-person • future • imperfective • plural
- хи́битимемоfirst-person • future • imperfective • plural
- хи́битимемfirst-person • future • imperfective • plural
- хи́битеimperfective • plural • present • second-person
- бу́дете хи́битиfuture • imperfective • plural • second-person
- бу́дете хи́битьfuture • imperfective • plural • second-person
- хи́битиметеfuture • imperfective • plural • second-person
- хи́блятьimperfective • plural • present • third-person
- бу́дуть хи́битиfuture • imperfective • plural • third-person
- бу́дуть хи́битьfuture • imperfective • plural • third-person
- хи́битимутьfuture • imperfective • plural • third-person
- -first-person • imperative • singular
- хи́бмоfirst-person • imperative • plural
- хибimperative • second-person • singular
- хи́бтеimperative • plural • second-person
- хи́бивmasculine • past • singular
- хи́билиmasculine • past • plural
- хи́билаfeminine • past • singular
- хи́билиfeminine • past • plural
- хи́билоneuter • past • singular
- хи́билиneuter • past • plural
Conjugation
Infinitive:хи́бити, хи́бить
| I | хи́блю |
| you (sg) | хи́биш |
| he/she/it | хи́бить |
| we | хи́бим, хи́бимо |
| you (pl) | хи́бите |
| they | хи́блять |
I
хи́блю
you (sg)
хи́биш
he/she/it
хи́бить
we
хи́бим, хи́бимо
you (pl)
хи́бите
they
хи́блять
Other Forms
gerund:хи́блячи, хи́бивши