uručiti
//urǔːt͡ʃiti//
Serbo-Croatianverb
Definitions
- 1.to hand, deliver
- 2.to serve (summons, notice, writ..)
- 3.to lodge, submit (complaint)
Forms
- urúčiticanonical • perfective
- уру́читиcyrillic
- uručitiinfinitive
- -noun-from-verb
- uručimpresent • singular
- uručišpresent • singular
- uručipresent • singular • third-person
- uručimoplural • present
- uručiteplural • present
- uručeplural • present • third-person
- uručit ćufuture • future-i • singular
- uručićufuture • future-i • singular
- uručit ćešfuture • future-i • singular
- uručićešfuture • future-i • singular
- uručit ćefuture • future-i • singular • third-person
- uručićefuture • future-i • singular • third-person
- uručit ćemofuture • future-i • plural
- uručićemofuture • future-i • plural
- uručit ćetefuture • future-i • plural
- uručićetefuture • future-i • plural
- uručit ćе̄future • future-i • plural • third-person
- bȕdēm uručiofuture • future-ii • singular
- bȕdēš uručiofuture • future-ii • singular
- bȕdē uručiofuture • future-ii • singular • third-person
- bȕdēmo uručilifuture • future-ii • plural
- bȕdēte uručilifuture • future-ii • plural
- bȕdū uručilifuture • future-ii • plural • third-person
- uručio sampast • perfect • singular
- uručio sipast • perfect • singular
- uručio jepast • perfect • singular • third-person
- uručili smopast • perfect • plural
- uručili stepast • perfect • plural
- uručili supast • perfect • plural • third-person
- bȉo sam uručiopast • pluperfect • singular
- bȉo si uručiopast • pluperfect • singular
- bȉo je uručiopast • pluperfect • singular • third-person
- bíli smo uručilipast • pluperfect • plural
- bíli ste uručilipast • pluperfect • plural
- bíli su uručilipast • pluperfect • plural • third-person
- uručihaorist • past • singular
- uručiaorist • past • singular
- uručiaorist • past • singular • third-person
- uručismoaorist • past • plural
- uručisteaorist • past • plural
- uručišeaorist • past • plural • third-person
- uručio bihconditional • conditional-i • singular
- uručio biconditional • conditional-i • singular
- uručio biconditional • conditional-i • singular • third-person
- uručili bismoconditional • conditional-i • plural
- uručili bisteconditional • conditional-i • plural
- uručili biconditional • conditional-i • plural • third-person
- bȉo bih uručioconditional • conditional-ii • singular
- bȉo bi uručioconditional • conditional-ii • singular
- bȉo bi uručioconditional • conditional-ii • singular • third-person
- bíli bismo uručiliconditional • conditional-ii • plural
- bíli biste uručiliconditional • conditional-ii • plural
- bíli bi uručiliconditional • conditional-ii • plural • third-person
- -imperative • singular
- uručiimperative • singular
- -imperative • singular • third-person
- uručimoimperative • plural
- uručiteimperative • plural
- -imperative • plural • third-person
Conjugation
Infinitive:uručiti
| he/she/it | uruči |
| they | uruče |
he/she/it
uruči
they
uruče