мътяBulgarian conjugation

to whisk, to muddle/[ˈmɤtʲɐ]/imperfective

present

1st person singularмъ́тя
2nd person singularмъ́тиш
3rd person singularмъ́ти
1st person pluralмъ́тим
2nd person pluralмъ́тите
3rd person pluralмъ́тят

imperfect

1st person singularмъ́тех
2nd person singularмъ́теше
3rd person singularмъ́теше
1st person pluralмъ́техме
2nd person pluralмъ́техте
3rd person pluralмъ́теха

aorist

1st person singularмъ́тих, мъти́х
2nd person singularмъ́ти, мъти́
3rd person singularмъ́ти, мъти́
1st person pluralмъ́тихме, мъти́хме
2nd person pluralмъ́тихте, мъти́хте
3rd person pluralмъ́тиха, мъти́ха

imperative

2nd person singularмъти́
2nd person pluralмъте́те

Other forms

  • мъ́тя first-singular present indicative orcanonical · imperfective
  • mǎ́tjaromanization
  • мъ́тещactive · indefinite · masculine · participle · present
  • мъ́тилactive · aorist · indefinite · masculine · participle · past
  • мъти́лactive · aorist · indefinite · masculine · participle · past
  • мъ́телactive · imperfect · indefinite · masculine · participle · past
  • мъ́тенindefinite · masculine · participle · passive · past
  • мъ́тейкиadverbial · indefinite · masculine · participle
  • мъ́тещиятactive · definite · masculine · participle · present · subjective
  • мъ́тилиятactive · aorist · definite · masculine · participle · past · subjective
  • мъти́лиятactive · aorist · definite · masculine · participle · past · subjective
  • мъ́тениятdefinite · masculine · participle · passive · past · subjective
  • мъ́тейкиadverbial · definite · masculine · participle · subjective
  • мъ́тещияactive · definite · masculine · objective · participle · present
  • мъ́тилияactive · aorist · definite · masculine · objective · participle · past
  • мъти́лияactive · aorist · definite · masculine · objective · participle · past