trčet
/[ˈtr̩t͡ʃɛt]/
Czechverb
Definitions
- 1.to stick out, to protrude
- 2.to be stuck, to be stranded
- 3.to sit around (at home)
Forms
- trčetinfinitive
- trčetiinfinitive
- -noun-from-verb
- trčímfirst-person • indicative • singular
- trčímefirst-person • indicative • plural
- -first-person • imperative • singular
- trčmefirst-person • imperative • plural
- trčíšindicative • second-person • singular
- trčíteindicative • plural • second-person
- trčimperative • second-person • singular
- trčteimperative • plural • second-person
- trčíindicative • singular • third-person
- trčíindicative • plural • third-person
- -imperative • singular • third-person
- -imperative • plural • third-person
- trčemasculine • present • singular
- -masculine • past • singular
- trčícfeminine • neuter • present • singular
- -feminine • neuter • past • singular
- trčíceplural • present
- -past • plural
Conjugation
Infinitive:trčet, trčeti
| I | trčím |
| we | trčíme |
| you (sg) | trčíš |
| you (pl) | trčíte |
| he/she/it | trčí |
| they | trčí |
I
trčím
we
trčíme
you (sg)
trčíš
you (pl)
trčíte
he/she/it
trčí
they
trčí