dávit
/[ˈdaːvɪt]/
Czechverb
Definitions
- 1.to vomit, to throw up
- 2.to strangle, to throttle
Forms
- dávitinfinitive
- dávitiinfinitive
- -noun-from-verb
- dávímfirst-person • indicative • singular
- dávímefirst-person • indicative • plural
- -first-person • imperative • singular
- davmefirst-person • imperative • plural
- dávíšindicative • second-person • singular
- dávíteindicative • plural • second-person
- davimperative • second-person • singular
- davteimperative • plural • second-person
- dávíindicative • singular • third-person
- dávíindicative • plural • third-person
- -imperative • singular • third-person
- -imperative • plural • third-person
- dávěmasculine • present • singular
- -masculine • past • singular
- dávícfeminine • neuter • present • singular
- -feminine • neuter • past • singular
- dávíceplural • present
- -past • plural
Conjugation
Infinitive:dávit, dáviti
| I | dávím |
| we | dávíme |
| you (sg) | dávíš |
| you (pl) | dávíte |
| he/she/it | dáví |
| they | dáví |
I
dávím
we
dávíme
you (sg)
dávíš
you (pl)
dávíte
he/she/it
dáví
they
dáví