štěpit
/[ˈʃcɛpɪt]/
Czechverb
Definitions
- 1.to split
- 2.to split
- 3.to splinter
Forms
- štěpitinfinitive
- štěpitiinfinitive
- štěpenínoun-from-verb
- štěpímfirst-person • indicative • singular
- štěpímefirst-person • indicative • plural
- -first-person • imperative • singular
- štěpmefirst-person • imperative • plural
- štěpíšindicative • second-person • singular
- štěpíteindicative • plural • second-person
- štěpimperative • second-person • singular
- štěpteimperative • plural • second-person
- štěpíindicative • singular • third-person
- štěpíindicative • plural • third-person
- -imperative • singular • third-person
- -imperative • plural • third-person
- štěpěmasculine • present • singular
- -masculine • past • singular
- štěpícfeminine • neuter • present • singular
- -feminine • neuter • past • singular
- štěpíceplural • present
- -past • plural
Conjugation
Infinitive:štěpit, štěpiti
| I | štěpím |
| we | štěpíme |
| you (sg) | štěpíš |
| you (pl) | štěpíte |
| he/she/it | štěpí |
| they | štěpí |
I
štěpím
we
štěpíme
you (sg)
štěpíš
you (pl)
štěpíte
he/she/it
štěpí
they
štěpí