čučet

/[ˈt͡ʃut͡ʃɛt]/
Czechverb

Definitions

  1. 1.to stare
  2. 2.to sit around

Forms

  • čučetinfinitive
  • čučetiinfinitive
  • čučenínoun-from-verb
  • čučímfirst-person • indicative • singular
  • čučímefirst-person • indicative • plural
  • -first-person • imperative • singular
  • čučmefirst-person • imperative • plural
  • čučíšindicative • second-person • singular
  • čučíteindicative • plural • second-person
  • čučimperative • second-person • singular
  • čučteimperative • plural • second-person
  • čučíindicative • singular • third-person
  • čučíindicative • plural • third-person
  • -imperative • singular • third-person
  • -imperative • plural • third-person
  • čučemasculine • present • singular
  • -masculine • past • singular
  • čučícfeminine • neuter • present • singular
  • -feminine • neuter • past • singular
  • čučíceplural • present
  • -past • plural

Conjugation

Infinitive:čučet, čučeti
I
čučím
we
čučíme
you (sg)
čučíš
you (pl)
čučíte
he/she/it
čučí
they
čučí

Full conjugation of čučet

Nearby Czech words

Browse the Czech dictionary →